Speaking of The Forgiven Submarine it keeps sliding under the water to surface now and then with impossible ideas, as if it contains a number of sailors with unresolved issues.

Submarinul fisurilor noastre existențiale

Ștefan VLĂDUȚESCU

Ediția a doua a cărții Ruxandrei Cese- reanu și a lui Andrei Codrescu, Submarinul iertat (Ed. Charmides, 

Bistrița, 2017), este cel puțin la fel de spec- taculoasă și clamoroasă precum prima (Ed. Brumar, 2007). În orice caz, volumul este acum mai mare și ideatic mai complex. Se păstrează prefața revelatoare scrisă de Mircea Cărtărescu. 

Cartea se înscrie pe orbita unui fel de avan- gardism postmodern. Literatura română are o semnificativă tradiție în experimentul literar. Exemplul major este deschizătorul de drumuri Tristan Tzara. În contemporaneitate se rețin ca interesante câteva experimente literare: două volume scrise de Mircea Ivănescu alături de Rodica Braga și Iustin Panța și un roman scris în trei de Adriana Babeți, Mircea Mihăieș și Mircea Nedelciu. Submarinul iertat este primul poem cu adevărat postmodern scris prin email la două mâini. 

Din punct de vedere structural, volumul este completat cu trei addende: prima este un poem preconizat a fi cel dintâi final al cărții din 2007, la care atunci s-a renunțat (Întâiul final); a doua, intitulată mă bucur că te-am visat (epistolar) și conține circa 150 de pagini din corespondența dintre cei doi coautori; a treia addendă este constituită ca și prima dintr-un poem, un experiment ulterior al celor doi, Ospățul alchimic, publicat în „România literară”. 

Acum devin clare și relevante o seamă de elemente de „poietică”. Înainte de elaborarea poemului cei doi coautori s-au întâlnit o sin- gură dată, în vara anului 2006 la Festivalul „Zile și nopți de poezie”, desfășurat la Neptun; ulterior, în septembrie 2006, R. Cesereanu face pe lângă A. Codrescu demersuri pentru un interviu, iar în acest context îi trimite un manifest personal al delirionismului; lectura manifestului îl face pe A. Codrescu să declare că a fost „pururi delirionist”: acest set de fapte și de gânduri a constituit atât platforma pentru ca R. Cesereanu să propună scrierea împreună a unui poem, cât și, totodată, impulsul care l-a determinat pe A. Codrescu să-i solicite imediat să înceapă poemul; lucru zis și făcut. Poemul s-a scris în luna octombrie 2006 și în primele zile din noiembrie. Preconizată de R. Cese- reanu ca poem delirionist, scrierea a ieșit din cadrul inițial; delirul „propus ad-hoc” s-a dez- voltat peste proiecțiile de început, așa încât A. Codrescu nu a achiesat la ideea ca Submarinul iertat să se subintituleze „poem delirionist”. 

Pe de altă parte, al doilea experiment face vizibile elemente de „poetică” utile în înțelege- rea și interpretarea poemului: cei doi autori au formule existențiale conexe, dar în mod evident substanțial diferite; aceștia au viziuni despre poezie în mod declarat neconvergente, uneori chiar contrare și care sunt decantabile din însuși poemul; sub masca piloților submarinului, 

pianista și beatnik-ul (amerikan-ul), „țin lecții de poezie” submarinului; pianista este promo- toarea poeziei ca delir, ca hipnoză, ca transă, în schimb beatnik-ul se pronunță pentru o poezie a cuvintelor „limpezi”, a concretului și o invită pe pianistă „în realitatea de aici și acum”; pianista refuză invitația: „nu voi aban- dona niciodată/ tromba psihedelică pleznind de ceață”; poemul se scrie ca replică la replică; pianista și beatnik-ul colaborează în figura- rea, imaginarea și configurarea unei povești a submarinului; două voci poetice identificabil diferite construiesc un dialog literar agreabil. 

În plus, dincolo de poietică și poetică, în ordi- nea realului, coautorii sunt despărțiți de timp, vin din epoci diferite și provin din universuri lingvistice scindate. R. Cesereanu este scriitor de limba română. A. Codrescu are ca limbă maternă româna, însă, așa cum mărturisește când este întrebat, între 1970 și 1990 nu a utilizat-o deloc în scris. Este sau mai exact era până la acest moment scriitor de limba engleză; romanele sale de până acum au fost scrise în engleză, iar ulterior unele au fost traduse în română. 

Cei doi autori se întâlnesc în limba română și scriu cel mai important și cel mai valoros poem al submarinului din literatura română, dacă nu cumva chiar din literatura univer- sală; generic, tot astfel l-ar fi catagrafiat și G. Călinescu în cursul său de poezie. Andrei Codrescu este cel mai valoros scriitor român din diaspora, iar Submarinul iertat este prima carte scrisă de acesta în limba maternă de la plecarea din România 

Poemul se articulează în jurul simbolu- lui submarinului care nu este doar utilizat, ci dezvoltat, amplificat, extins. Un excepțional rulaj al conotațiilor simbolului sunt antrenate pentru a declanșa explozia de noi și surprinză- toare semnificații. Submarinul nu mai aparținepoemului. M. Cărtărescu observă că „subma- rinul este însuși poemul”, iar lectorul se vede pe sine „într-un poem în formă de submarin”. 

Submarinul devine orizont simbolic. Efectele poetice majore ale poemului rezultă din generarea 

irepresibilă de semnificații în conexiune și în raport cu inducțiile simbolice ale submarinu- lui. Acesta excede intențiile autorilor, depășește cadrul inițial planificat; aceștia îl doreau doar un „instrument de plonjat, de mântuit”. 

Situația poetică este următoarea: în orice lucru, în orice loc, în orice context există un sub- marin. Poemul are două euri lirice, pianista și beatnik-ul (amerikan-ul). Acestea se stimulează reciproc în găsirea în lume de forme, de apariții, de manifestări ale submarinului în timp ce se află în prezența unui submarin imaginar, volatil, greu controlabil. Submarinul iertat are caracter dehiscent, se deschide dintr-odată și se exfoliază. Poemul lecturează lumea în limbajul submari- nului. Ping-pongul poetic face ca poemul să se dezvolte ca o căutare obstinată și compulsivă a submarinului în toate paginile lumii. O încercare mereu reluată este aceea de a identifica elemente de submarin în cartea lumii. Principala mișcare internă este una de găsire a Unului în Multiplu, de aducere a submarinului în convergență cu toate posibilele sale forme și potențe. Nucleul poemului îl reprezintă gândul la submarin. Pianista și beatnikul (amerikanul) sunt purtă- tori ai stindardului gândului la submarin. În prim-planul imaginar ei funcționează ca piloți ai submarinului. Desigur au o calificare prealabilă de scafandri. Pianista este, după cum cuvântează poemul, „zdruncinată”, „zbuciumată”, „zăludă și crudă”; ea are părul „din neverland”. La rândul lui, beatnik-ul (amerikan-ul) este „miop” și „cam într-o ureche”: „un amerikan cu mustață din transylvania”. Pianista și beatnik-ul au „cre- ierul scrum”, căci abuzează de „delir”. Ei sunt „doi delirați deliranți”, întrucât în timp ce ei deli- rează despre submarin și submarinul delirează despre ei. Pianista și beatnik-ul vin „din epoci” ce nu se „învecinează”, provin din „zona vie și strașnică zisă transylvania”. Între ei se interpune „transylvania transformată”. Cu toate acestea, ei orientează, aduc, conduc submarinul prin „transylvania”. Reluăm: la nivelul cel mai înalt submarinul este gândul, este spiritul submari- nului. Aducerea submarinului în „transylvania” înseamnă un gând la „transylvania”. 

Mersul, cursul, demersul și discursul poemului se centrează pe emergența irepre- sibilă a submarinului. Submarinul răsare, se ivește din orice. Dacă privim cu atenție scena lirică observăm că doi oameni (figuri imagi- nare) cu fisuri existențiale găsesc un obiect de redempțiune și îl dirijează către toate fisu- rile rememorate sau imaginate ale existenței lor. În viața acestora se regăsesc marile fisuri existențiale ale fiecăruia dintre noi: copilăria pauperă, tinerețea dificilă, înstrăinarea, sexu- alitatea ofensivă și ofensatoare, iubirea trădată sau inaccesibilă, păcatele cu voie și fără voie, timpul necruțător, sfârșitul inevitabil. 

Continuare din p. 11

Submarinul este înainte de toate un obiect de resuscitare și de redempțiune a marilor noastre fisuri existențiale. El se încarcă, se impregnează de toate fisurile existenței umane. Submarinul se încarcă de păcate și le face iertate prin urcarea la cer; așa ajunge să fie și el iertat. Prin faptul urcării la cer are loc iertarea: iertarea submarinului con- stituie o descărcare și o iertare a fisurilor noastre existențiale; iertarea submarinului este și iertarea noastră. Submarinul stă pentru noi și suntem ier- tați pe numele lui, în contul lui. 

Și datorită co-autoratului, poemul vibrează pe diferite note, de la cele înalt delirante la cele grave. Înainte de toate, Submarinul iertat este o gravă cântare a omului plin de fisuri existențiale, este un poem al fisurilor existențiale primare, al fisurilor de formulă existențială. Este un poem cerezonează în diverse registre. În raport de timbrul, de amploarea și de altitudinea fisurilor ce se coagu- lează ca nuclee de sens, ca borne semnificaționale, Submarinul iertat este și poem de dragoste, este și poem de înstrăinare și de întoarcere la izvoare în „transylvania”, este și poem de meditație asupra trecerii timpului, este și poem metafizic de exta- tică meditație asupra condiției umane precare, este și descântec. În ordinea lumii, vrăjitoria se face cu diferite obiecte și elemente materiale. În acest poem, pe o tonalitate folclorică, la un moment dat se recurge la submarin ca la o vrăjitorie calmă. Suntem descântați cu submarinul. Suntem elibe- rați de griji, de îndoieli și de neliniști. 

Submarinul este similar zeului la Nichita Stă- nescu: „În fiecare scorbură era așezat un zeu./ Dacă se crăpa o piatră, repede era adus/ și pus acolo un zeu./ Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se așeze în locul gol un zeu” (Elegia a doua, getica). Submarinul este un zeu atotputernic, ordonator, izbăvitor, vindecător, inspirator, călă- uzitor, ascultător și neascultător. În principal, zeul acoperă fisurile existențiale, la fel și submarinul. 

Submarinul Ruxandrei Cesereanu și al lui Andrei Codrescu este un simbol redemptoriu care ne folosește tuturor. Doi autori diferiți ca „weltanschauung” și ca formulă literar-discursivă definitivează unul dintre poemele memorabile ale celor din urmă două decenii. Submarinul iertat este o operă remarcabilă ca experiment de succes și construcție hibridă, ca idee poetică și problematică reflexivă, un exemplu de creati- vitate pe magistrala globalizării, un pod de flori între Transilvania din sufletele noaste și „transyl- vania” din imaginarul nostru liric, un remediu pentru fisurile noaste existențiale. ■